Sunt momente în viață când căutăm cu disperare un loc în care să ne regăsim pe noi înșine. Ne agățăm de o persoană pe care noi o considerăm prieten sau prietenă, iubit sau iubită, cu speranța că va fi persoana care ne va susține necondiționat pentru tot restul vieții.

Dar ajungem cel puțin o dată în viață să trăim acel moment în care oricine ar fi lângă noi, ne simțim tot singuri.

Acest moment a apărut în viața mea, fără să mă aștept, fără nici un alt avertisment, fără să fiu întrebată dacă sunt pregătită să duc această luptă cu singurătatea în suflet.

Pierderea tatălui meu a fost pentru mine cea mai grea lovitură primită de la viață. Pentru că el era persoana care mereu avea o vorbă bună spus, un sfat la orice problemă, pentru el nu existau probleme ce nu pot fi rezolvate, erau doar lecții primite de la viață, mai greu de rezolvat sau mai ușor. Tot timpul exista o soluție pentru orice.

 Odată cu pierderea lui, am pierdut o mare parte din mine pe care incercam să o umplu cu altceva. Fără să realizez începuse o perioadă de calvar in viața mea. 

Fiind vară, ziua, cât aveam timp liber, mă ascundeam in casă la umbră, începusem să citesc diverse cărți, eram captată cu totul de poveștile cuprinse intre coperți. În alte zile făceam rebusuri, integrame, sudoku.

Până în ziua în care puștiul meu stând lângă mine pe pat îmi spusese cât de mult își dorește o pisicuță.În prima clipă nu prea am fost de acord cu ideea, pentru că locuiam la bloc, el era plecat la școală jumătate din zi, eu prima jumatate a zilelor eram ori la spital unde făceam voluntariat, ori acasă cu treburile casnice. Iar în cea de-a doua jumătate din zi eram la cursuri.

După multe insistențe din partea copilului, am acceptat ideea unui nou suflet în casă. Cu atât mai mult că citisem cateva articole cum că o pisică ajută și pe partea psihică la o refacere mai rapidă.Alungă insomniile, alungă gândurile negre si ne ajută să fim mai calmi.Studiile făcute arată că persoana care are deține o pisică, trăiește mai mult și mai liniștit, stresul diminuându-se semnificativ.

Mulți dintre psihologi recomandă terapia prin tors. Deoarece pisicile emit prin tors, vibrații sonore de frecvență joasă care ajută la relaxare.Așadar o pisicuță ar fi ideală.

Pregătiți de somn

Cu decizia luată, ne-am îmbrăcat și am plecat spre târgul de animale pentru a căuta suflețelul care să umple casa. O adevărată aventură la târg. Aveam să vedem o gamă foarte variată de pisicuțe. Tristețea cea mai mare a fost atunci când am constat că toți proprietarii de pisici, le vindeau contra unor sume de bani. Și nu orice sume, erau sume considerabile. Însă noi cautam un suflet care să fie adoptat, nu cumpărat.

Ne-am întors acasă extrem de triști și dezamăgiți. Ore petrecute într-o căldură infernală, fără nici un folos. Am făcut câte o limonadă pentru a ne răcori puțin și am început să căutăm idei unde am putea găsi un pisoiaș. Câteva telefoane pe la prieteni, rude, cunoștințe, poate-poate auzim ceva, știe cineva ceva de unde am putea adopta.

În acest timp puștiul meu savurând cu sete din limonadă si studiind piața online, dă peste un anunț interesant pe site-ul anuntul.ro Anunțul respectiv era exact ceea ce căutam. O doamnă avea două pisicuțe ce le oferea gratuit spre creștere deoarece avea încă șapte pisicuțe în curte și deja erau prea multe pentru ea.

Un telefon de aproximativ cinci minute și un drum de parcurs în alte douăzeci de minute a adus bucurie în casa noastră.

Aici era supărat că nu îl băgam în seamă

Terapiile prin torsul pisicii sunt foarte benefice și m-au ajutat enorm.

Un moment de alint

Iar legătura care s-a creat între mine si Iris, motanelul, numele l-a primit înainte să aflăm daca este motănel sau pisicuță, este una de nedescris și în același timp copilul meu are un nou prieten, dar a învățat și ce înseamnă responsabilitatea.

Zi și noapte împreună

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019.

Reclame