O lacrimă este începutul unei povești, o poveste necunoscută pentru multe persoane cu care împart același aer. O lacrimă îmi inundă ochiul cu care privesc lumea acum dintr-un alt punct. O clipă a fost suficientă ca să mă pună în pragul unei lupți cu propria viață.

O plimbare de seară, de vară alături de copilul meu, cu bicicletele a fost momentul la care nici nu îmi puteam imagina vreodată ca voi ajunge. Fracțiunea de secundă am cunoscut-o atunci cu adevărat. Un tragic accident m-a pus la pământ. Pot spune la propriu că viața a dat cu mine de pământ.

Secunda este lungă. În jurul meu se auzea un singur sunet. Era sunetul disperării care m-a ținut mereu cu ochii deschiși și m-a ținut în viață, țipătul disperat al copilului, văzându-și propria mama într-o baltă de sânge cum se zbate din răsputeri ca să se ridice. A fost foarte rapid auzit. Un domn cu cel puțin minime cunoștințe în acordarea primului ajutor a fost cel care mi-a verificat coloana în primul rând, apoi luând poziția turcului mi-a așezat capul ușor pe unul din genunchi. Cu apă și comunicare cu mine, m-a ținut conștientă până la sosirea echipajului Smurd.

Tot ce îmi pot aminti despre acel domn este faptul că purta un tricou roșu și mă ruga să nu închid ochii, doar să clipesc în semn că îl înțeleg și să îmi privesc copilul, pentru că el prin strigătul disperat, m-a salvat.

Am încercat de nenumărate ori să aflu mai multe detalii despre acel domn, dar dispăruse ca prin mister. Și știu concret că sunt persoane, dintre cele prezente în acel moment, că îl cunosc. Rugămintea domnului a fost să nu aflu niciodată despre el. Este mulțumit că a putut să mă ajute și că a fost la momentul și la locul potrivit.

Îmi doresc să mă revanșez față de el, chiar dacă știu că mulțumirea lui sufletească că m-a ajutat este cel mai frumos cadou primit de la viață.

Aștept cu nerăbdare ziua în care ne vom intersecta din nou pentru a-i putea oferi Setul cadou Picnic Wild Journey cumpărat cu drag. Pentru că duminica cu tragicul accident a fost duminica dânsului la picnic cu familia.

Însă eroului meu, copilul meu, fără de care poate astăzi nu mai scriam la acest articol, aș vrea să ii dăruiesc un Business Desk Antique Clock. Ceasul îi va arăta că timpul este de neprețuit și importanța unei secunde care bate, secunda în care el a țipat cât a putut de tare și a dus la salvarea mea. Suportul prevăzut cu post-it și setul de pixuri îi vor fi ajutorul atunci când va lua notițele cele mai importante și semnificative în viața lui. Suportul pentru cărțile de vizită, îmi doresc să cuprindă micile cartonașe pe care vor sta scrise literele care îi compun numele, să aibă parte de tot succesul din lume. Globul va avea cea mai puternică semnificație, deoarece i-am spus și îi voi repeta până în cea din urmă zi a mea, nu va conta pe unde îl vor purta pașii în această viață, cât de mare va fi distanța fizică dintre noi, pentru că eu voi curge prin venele lui, iar el va bate în pieptul meu, el este inima mea.

Defectul tuturor oamenilor este că așteaptă să trăiască, deoarece n-au curajul fiecărei clipe, toți învățăm sa trăim după ce nu mai avem nimic de așteptat, iar când trăim nu putem învăța nimic, fiindcă nu trăim în prezentul concret și viu, ci într-un viitor fad și îndepărtat.

Emil Cioran

Eroul din viața mea

O zi neagră și tristă m-a făcut să realizez ce înseamnă viața și să o prețuiesc cât de mult pot.

Trăiește clipa în cel mai frumos mod posibil, iubește cât mai mult, oferă iubirea ta și un zâmbet, fiecare dintre noi avem nevoie de ele oricât de mare s-ar arăta orgoliul în unele persoane.

Îți poți crea propriul univers, însă ține minte că este doar o atașare la marele univers în care ne naștem, trăim, respirăm și murim toți.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019